Psihologie & stuff

Spre surprinderea mea, a profei şi a lu’ mama am început să învăţ la psihologie. De obicei învăţ doar la ce îmi place şi ce vreau. Ţinând cont că pe primul semestru am avut media 5 la psihologie, nu prea era „loc de mai mult” pentru că trebuie să înţelegi materia cât de cât încă de la început.

Înainte de zecile de pagini predate la fiecare lecţie, de data asta „Tempereamentul”, s-a gândit profa să ne atragă atenţia într-un fel sau altul. Am făcut un test de temperament care mi s-a părut interesant pentru că rezultatul mi s-a potrivit mai mult sau mai puţin. Testul îl găsiţi şi AICI .

Cică tipul meu este „sangvinic”. Ce s-a potrivit şi ce nu? Păi să vedem…

Temperamentul dumneavoastra a fost mult timp considerat, si nu intamplator, prototipul omului normal. Nonemotiv, capabil de o activitate sustinuta, reactionand prompt la realitatile inconjuratoare si, in general, echilibrat, nu va remarcati de obicei ca avand deosebite probleme psihologice. Aceasta explica si interesul mai redus al temperamentului dumneavoastra pentru investigatii de tipul acestui test.(echilibrată sunt, dar nu în privinţa banilor. cât despre problemele psihologice… n-am consultat ÎNCĂ un specialist.) Psihologii sunt de obicei de acord ca principala dumneavoastra calitate este bunul simt, care va face sa va bucurati de viata si sa nu aveti dificultati in relatiile cu oamenii pe care stiti sa-i luati asa cum sunt, punand foarte rar la inima micile conflicte pe care, de altfel, aveti priceperea sa le transformati in jocuri. (dacă ai bun simţ, am şi eu. nu mă supăr repede şi nu pun la suflet chestii… dar şi când le pun…) Apartinand unui tip care stie sa se exteriorizeze fara sa se aprinda si sa-si piarda controlul, sociabil si plin de respect fata de normele, va remarcati in sens pozitiv, dar si negativ prin abilitatea de a manevra oamenii si lucrurile in propriul interes. (ehhh, şi asta e adevărat) Caracterologii remarca tendinta tipului dumneavoastra de a pune la punct o “tehnica a reusitei” bazata pe experienta, sau retete de care stiti sa nu va indepartati, obtinand maximum de confort material si moral. Ar fi totusi o eroare sa transformam normalitatea intr-o vina si dorinta justificata a oricui de a trai mereu mai bine si fara conflicte in oportunism.. Nenumaratele exemple de sangvinici ca: Montesquieu, Giradoux, Anatole France, Montaigne, Helvetius, vin sa demonstreze inca o data ca nu exista temperamente negative sau pozitive si ca in nici un caz personalitatea constienta si responsabila a unui om nu poate fi explicata prin integrarea pasiva a unui “dat” innascut. Retinand aceste precizari, putem aminti in continuare dintre observatiile referitoare la temperamentul sangvinic, aptitudinea de a pastra din viata ceea ce este placut, amical, util si de a neglija pur si simplu lucrurile neplacute, dar evitabile. “Fugi de rele, cruta-ti mahnirile, nu duce stirile rele si nu le primi”, spune Gracian intr-o viziune tipic sangvinica. (adevărat! dacă există şi o parte bună a lucrurilor sigur eu sunt cea care o vede) Traind activ, muncind eficient, fara graba, cu optimism si prudenta, deschis spre orice experienta utila si agreabila, rezistent si echilibrat, sangvinicul a fost considerat de unii psihologici un temperament ideal. Ca orice temperament si acesta are insa dezavantajele sale, cum ar fi adaptabilitatea rapida, buna pentru activitati creatoare poate sa nu mai fie valoroasa in relatiile cu oamenii si indeosebi in ordinea morala.
Modul in care stabiliti relatiile cu oamenii este piatra de incercare a posibilitatii si vointei dumneavoastra de a dezvolta si perfectiona o personalitate multilaterala care sa se identifice comunitatii umane. (la muncă fără grabă şi cu prudenţă nu m-a nimerit…)

Sunt curioasă să văd ce tip de oameni mă citesc. Colerici? Flegmatici? Sentimentali? Aştept comentariiiiiiiiiii!!! 😀