Of-uri din offline

Iată că a venit timpul să-mi expun problemele pe blog, pentru că d-aia îl am, sâc!

Această postare trebuie tratată foarte serios, asta dacă nu faci parte din conducerea şcolii la care învăţ. Pentru voi e un pamflet. 🙂

 

Am rămas surprinsă când, de dimineaţa, păşind în minunatul nostru liceu în care predau excelenţii noştri profesori, un nene domn a stat să-mi analizeze pantalonii de aceeaşi culoare cu uniforma dar DIN ALT MATERIAL. No shit?! Ai lucrat la fabrica de ţesături, textile puii mei şi ca prin minune te-ai trezit angajat la BIDEPA?! 

Cum să-ţi interzică să părăseşti şcoala cineva cu 10 clase terminate în 15 ani?! Dacă făceai ce îmi spui mie acum să fac, nu mai erai „agent de pază”!

 

N-am nicio problemă cu nimeni, nu fac reclamă negativă, nu susţin proteste şi căcaturi. De ce ai protesta când nu interesează pe nimeni de asta?! Îmi susţin părerea.

Cel puţin treaba cu uniforma mi se pare o îngrădire în libertatea de exprimare a omului şi… o rămăşiţă a regimului comunist. Am ascultat discursul prin care se spune că poate unii nu au cu ce se îmbrăca de circa aproximativ cam 1567 de ori. Ca primărie, stat sau ce vrei tu, în loc să-l plăteşti pe nea’ ăla (oh, aşteaptă, tot elevii îl plătesc) mai bine ai asigura bani de ţoale pentru copiii ăia de care tot zici. N-o să fie egalitate între elevi prin asta. Vine unu’ şi îşi pune curea D&G, Versace sau ştiu eu ce la uniforma ta de căcat stofă. Unde e egalitatea? O să se impună o uniformă şi pentru lenjeria intimă? Nu eu trebuie să găsesc soluţia. Cine m-ar asculta pe mine?!

De reforme în învăţământ & so on nici nu mai discut. Fă-mă să merg la şcoală cu plăcere, nu să-mi fuţi speli tu creierul!!!!!!

 

Şi totuşi… ce liceu minunat avem!