În lume sunt 100 de milioane de adepți ai BDSM

…majoritatea femei.

Ok, poate exagerez, poate 1 milion au citit din curiozitate, 1 milion au început doar și alt milion au citit de plictiseală. Vorbesc despre Fifty Shades of Grey, roman de dragoste și erotism (eu aș zice de erotism și dragoste) care este la modă printre duduile din întreaga lume, inclusiv din România.

Mă încadrez în prima categorie de mai sus, am citit primul volum din pură curiozitate și pentru că mă gândeam că încep facultatea și n-o să mai am timp de citit chestii ”la modă”. Începutul este destul de bine structurat, cu ceva stereotipuri care dau bine, cu fata prostuță și bărbatul bogat, etern gentleman care se dovedește a fi un fel de Tarzan în pat. Până aici pare un roman simpluț, de dragoste, apoi începe tipul să se dezlănțuie. Este adeptul unor jocuri erotice pe care majoritatea femeilor le-ar considera… scandaloase.

Ipocritelor! Dacă ascultă cineva Paraziții (care uneori mai are și un mesaj inteligent, da, ”are” pentru că vorbesc despre trupă) imediat vă ofuscați că ”wai, fată, ce urât vorbesc”, dacă vă întreabă cineva, voi faceți ”dragoste”, nu ”s*x” (pfu, era să zic sex), dar dacă tipa e sclava sexuală a lui Grey, e cea mai bună carte pe care ați citi-o.

Ok, cartea îți dă senzația că ei chiar se iubesc și nu ai sentimentul ăla de greață… DAR măcar nu vă mai așezați pe piedestalul de sfântă pentru că… nu vă e locul. De fapt nu e locul nimănui.

Am citit cartea și nu m-a impresionat, dar nici nu m-a intrigat pentru că sunt deschisă la perspective noi. Pe de altă parte, Saint Mary în care pozează unele, astăzi fac dragoste (of course) cu lumina stinsă, iar mâine citesc cum… vă las pe voi să vă imaginați ce face Anastasia. :))

În curând apare filmul care dacă nu va fi pOrn, nu ilustrază cartea.

Ar fi putut fi o carte bună, dacă cele 400 de pagini de sex s-ar fi rezumat în maxim 100. Totuși, nu sunt critic literar, dar pe fufele romanticoase și prefăcute doamne și domnișoare îmi cam place să le critic când o iau pe arătură.

Wish you all the best după mult timp de când n-am mai trecut pe aici și aveți grijă ce citiți. De fapt citiți orice, dar nu deveniți o variantă a Doamnei Bovary. Live is life, naanaaa na na naaa.

Of-uri din offline

Iată că a venit timpul să-mi expun problemele pe blog, pentru că d-aia îl am, sâc!

Această postare trebuie tratată foarte serios, asta dacă nu faci parte din conducerea şcolii la care învăţ. Pentru voi e un pamflet. 🙂

 

Am rămas surprinsă când, de dimineaţa, păşind în minunatul nostru liceu în care predau excelenţii noştri profesori, un nene domn a stat să-mi analizeze pantalonii de aceeaşi culoare cu uniforma dar DIN ALT MATERIAL. No shit?! Ai lucrat la fabrica de ţesături, textile puii mei şi ca prin minune te-ai trezit angajat la BIDEPA?! 

Cum să-ţi interzică să părăseşti şcoala cineva cu 10 clase terminate în 15 ani?! Dacă făceai ce îmi spui mie acum să fac, nu mai erai „agent de pază”!

 

N-am nicio problemă cu nimeni, nu fac reclamă negativă, nu susţin proteste şi căcaturi. De ce ai protesta când nu interesează pe nimeni de asta?! Îmi susţin părerea.

Cel puţin treaba cu uniforma mi se pare o îngrădire în libertatea de exprimare a omului şi… o rămăşiţă a regimului comunist. Am ascultat discursul prin care se spune că poate unii nu au cu ce se îmbrăca de circa aproximativ cam 1567 de ori. Ca primărie, stat sau ce vrei tu, în loc să-l plăteşti pe nea’ ăla (oh, aşteaptă, tot elevii îl plătesc) mai bine ai asigura bani de ţoale pentru copiii ăia de care tot zici. N-o să fie egalitate între elevi prin asta. Vine unu’ şi îşi pune curea D&G, Versace sau ştiu eu ce la uniforma ta de căcat stofă. Unde e egalitatea? O să se impună o uniformă şi pentru lenjeria intimă? Nu eu trebuie să găsesc soluţia. Cine m-ar asculta pe mine?!

De reforme în învăţământ & so on nici nu mai discut. Fă-mă să merg la şcoală cu plăcere, nu să-mi fuţi speli tu creierul!!!!!!

 

Şi totuşi… ce liceu minunat avem!

Pam pam – 2o13

An nou,postare nouă, chiar şi o nouă înfăţişare a WordPress-ului din câte văd. Hello, everybody!

 

Multe planuri pentru anul ăsta ca de obicei. O parte depind doar de mine, altele nu iar chestia asta nu-mi place deloooc! 

Am mâncat bine de Crăciun, ne-am distrat cum trebuie de Anul Nou, acum sperăm la ceva „forţe proaspete” cum se spune pe la TV, dar observ că se lasă aşteptate. Sau probabil s-au terminat fix la mine. Whatever.

 

Pe la TV cam aceleaşi lucruri. Nu sunt un fan al cutiei de plastic, dar in 15 minute de butonat pot să vă spun ce o să vedeţi toată săptămâna. 

Am pierdut, probabil, cel mai important om al cinematografiei româneşti, şi, la naiba, ne-am dat seama prea târziu cât de bun era şi n-am ştiut să profităm de ceea ce face dar să-l şi ajutăm în meseria lui. Nu eu, nu tu, nu statul. Noi. 

Unii cu „huo, comunistul”, alţii cu „îngropaţi-l să-l mănânce viermii şi să mai ia Biserica nişte bani, nu-l incineraţi că e păcat”. Unii cu „i-a luat toată averea şi s-a îmbrăcat în alb”, niciunii cu „poate a ţinut la el măcar un pic…”.

Nu mai ştiu cine spunea pe la TV, cred că Mircea Badea dacă nu mă înşel, şi mi se pare cât se poate de corect dar m-a şi amuzat, că „iadul e plin de chinezi mai ceva ca Dragonul Roşu” ţinând cont că doar în Hong Kong, mai mult de 80% din populaţie alege să fie incinerată. Nu înţeleg de ce se bagă lumea şi care-i scopul „opririi incinerării” pentru ei. Cu ce îi ajută? Poate omului îi plăcea căldura… R.I.P.

 

Deşi nu-mi place să aşez 2 subiecte atât de opuse în acelaşi post… legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Pentru asta militează un bărbat şi… alt bărbat pe la TV. Atât de interesanţi mi s-au părut încât nu-mi pot aminti cum îi cheamă. Părerea mea? Nu vreau să-mi vină copilul acasă peste 20 de ani şi să-mi spună că pe părinţii prietenei / prietenului lui / ei îi cheamă Gheorghe şi Vasile. No shit. Nu concep aşa ceva. 

 

Vă doresc numai bine pentru anul ce abia a început şi… aştept păreri în legătură cu cele două subiecte! 🙂 

Game over…

…sau mai bine „show over”.

S-a terminat şi sezonul acesta de Românii au talent. Ştim cu toţii cine a câştigat, felicitări Cristian Gog !

După cum am spus şi pe Twitter, pentru mine cei mai buni au fost: Krem, X-treme Brothers şi Cristian Gog. (nu-mi săriţi în cap, ordinea e aleatorie… sau nu) :))

Am revenit cu versurile lui Răzvan „Krem” Alexe ca şi data trecută.

Enjoy!

 

Răzvan „Krem” Alexe – finală

 

N-am venit să predic, nici măcar să dau sfaturi

Dar sincer sunt coleric şi merit să dau startul

La ultima aventură cu temperatură

Suflet în cultură şi sunet pe partitură

Pe măsură ce trece timpul scade siguranţa

Că ai putea să-ţi modelezi cum crezi tu viaţa

Scopul de  a-mi ocupa locul în showbizz

E la fel de important ca focul în Hypnosis

Când văd că nu e bine, nu merge ca pe roate

Mă frământ mai tare ca aluatul lui Claudiu Toader

Nu mint ca un arbitru, succesul nu mă schimbă

Îmi menţin echilibrul ca Lipovici pe chingă

Vezi că intră actoraşu’ raperaş drăgălaş

Fără nădragi largi ca arma încarci şi tragi

Bun, e carnaval ca la Rio

Contextul ideal pentru mesajul de adio

Sunt un idiot, toată lumea tre’ să ştie

Mulţi aveau boală pe mine acum e chiar epidemie

Mă ţin de treabă, întreabă în treacăt pe cine vrei

Pe planeta mea artiştii nu se mănâncă între ei

Fac parte din cea mai gălăgioasă generaţie

Care-a păpat pe pâine Cartoon Network ca distracţie

Golani ce-au primit alt tip de educaţie

Casete, CD-uri la fiecare alocaţie

Poţi intra uşor deşi pare halucinaţie

În lumea viselor fără invitaţie

Emoţia lui Lennon, apatia lui Cobain

Mi-au arătat că-n viaţă chiar poţi să faci ce vrei

Indiferent de naţie, de graniţe, de staţie

Trenul tău personal e în circulaţie

Prinde-l, urcă şi după fă trupă

Cu o sută de vise şi-o singură poruncă

Prin muncă să ajungi geniu în domeniu

Pân’ la capăt de mileniu cultura e remediu

Cum nimic nu e sigur, poate că trăiesc

Ca să propovăduiesc visul românesc.

Bună seara!

Bun, bună seara, bun, bine v-am găsit!

Apel către toţi elevii din generală

Din liceu şi cei în toate facultăţile mintale

Acum e momentul să trăim prezentul

Se apropie un cutremur şi la noi e epicentrul

Fii pe fază, ia-ţi instrumentul

Ţara e bolnavă, îi dăm medicamentul

Avem cu ce să ne lăudăm

Nu ştiai deja? Să recapitulăm:

Actori, dansatori, scriitori, sportivi

Regizori, pictori, artişti milostivi

Muzicieni, academicieni, hai pace

Suntem mulţi, venim din urmă şi vă facem

E ok, n-are ce să fie rău

De la Bucureşti până la Bacău

Sunetul mai tare să se audă peste tot

Să se audă din maşină dacă stai la stop

Sunetul mai tare dacă vrei să te combini

Capul în difuzoare, bagă-ţi capu’ în vecini

Sunetul mai tare să se audă peste tot

Să se audă din maşină dacă stai la stop!